La apelul responsabililor principalelor culte religioase din Alsacia – catolici, protestanţi, ortodocşi, israeliţi, musulmani, budişti şi hinduişti – mai multe sute de persoane au participat în seara zilei de marţi 28 octombrie 2014 la un marş interreligios al solidarităţii frăţeşti în faţa fanatismului şi a persecuţiilor pe criterii religioase care se observă tot mai des, în ultima vreme, în multe părţi ale lumii. Manifestanţii s-au întâlnit la sediul Regiunii Alsacia, de unde, la ora 19, au plecat în linişte, fără slogane sau banderole, către Consiliul Europei, pentru a afirma ″de manieră solemnă şi frăţească″ refuzul ″discriminării şi al integrismelor care se folosesc de religie pentru a comite acte inacceptabile″. Au fost prezenţi în numele comunităţilor participante : Mgr Jean-Pierre Grallet, Arhiepiscop catolic de Strasbourg, dl. Christian Albecker, preşedintele Uniunii Bisericilor Protestante din Alscia şi Lorena, Dl. René Gutman, Marele Rabin de Strasbourg, preotul Vasile Iorgulescu delegatul Adunării Episcopilor Ortodocşi din Franţa pentru dialogul interconfesional şi interreligios, dl. Abdelhaq Nabaoui, vice-preşedintele consiliului regional al cultului musulman din Alsacia, dl. Olivier Wang-Genh, preşedinteel Comunităţii budiste din Alsacia şi dl. Kaushik Gupta, preşedintele asociaţiei cultuale a hinduşilor Bhakti Mandir.
Odată ajunsă la Palatul Europei, coloana manifestanţilor a fost primită de Doamna Carole Reich, directoarea Departamentului pentru dialogul intercultural şi interreligios în Europa. La tribuna pregătită din timp s-au perindat apoi cei şapte reprezentanţi ai principalor culte existente în Alsacia, care au reiterat câteva din principiile care-i animă : ″credinţa religioasă îl face pe om mai bun″, ″numai mergând împreună avansăm″, ″direfenţele ne ajută să ne îmbogăţim reciproc″, « combaterea ignoranţei aduce cu sine mai multă înfrăţire″ etc.
In numele Comunităţilor ortodoxe din Alsacia a vorbit preotul Vasile Iorgulescu, care a rostit următoarea alocuţiune (în limba franceză):
Comunităţile ortodoxe din Strasbourg se alătură cu convingere acestui marş interreligios, care a pornit în mod simbolic de la ″Casa Regiunii″, punct de convergenţă armonioasă între culturile şi religiile prezente în Alsacia, şi s-a îndreptat către Consiliul Europei, platformă de prestigiu a dialogului intercultural si a Drepturilor Omului.
Dorim, în felul acesta, să ne manifestăm solidaritatea cu fraţii persecutaţi peste tot în lume, dintre care mulţi sunt nevoiţi să-şi părăsească pământul strămoşilor şi să ia calea pribegiei. Gândurile noastre solidare şi rugăciunile îngemănate îi însoţesc.
Anul trecut, Europa a comemorat 1700 de ani de la Edictul de la Milano, care, punând capăt persecuţiilor împtoriva creştinilor, marca începutul unei ere noi nu numai în istoria creştinismului, ci a întregii omeniri.
Or, în epoca noastră,cosntatăm faptul că, în multe părţi din lume, persistă încă exacerbări ale fanatismului şi violenţei în numele religiei şi al lui Dumnezeu, accente de fundamentalism religios, calomnii şi defăimări a căror ţintă este diferenţa religioasă, dar şi faptul inadmisibil de a se servi de apartenanţa religioasa în folosul unor obiective care invalidează capacitatea religiilor de a fi factori de pace şi actori ai înfrăţirii între oameni.
Tradiţia ortodoxă pune cu precădere accentul pe cuvintele din epistola Sfântului Ioan, care afirmă că dragostea pentru frate este dovada dragostei noastre pentru Dumnezeu : ″Dacă cineva spune ‘Il iubesc pe Dumnezeu’, iar pe fratele său îl urăşte, acela este mincinos. Intr-adevàr, cel care nu-şi iubeşte fratele, pe care-l vede, nu poate iubi nici pe Dumnezeu, pe care nu-l vede″. Acelaşi lucru îl vor afirma ulterior şi părinţii Bisericii în cuvinte concise : Cel care-l iubeşte pe Domnul şi-a iubit mai întâi fratele. Căci ceea ce vine pe urmă este continuarea a ceea ce a precedat″ (Sfântul Ioan Scărarul).
Să păstrăm vii în cuget cuvintele rostite recent de Patriarhul Bartolomeu al Constantinopolului, care afirma citând un alt mare teolog ortodox (Jean Zizioulas) : « Nicio credinţă religioasă nu-şi justifică existenţa afirmând că este singura care deţine adevărul. Ea trebuie să arate că nu există pentru a-i aservi pe alţii, ci pentru a elibera fiinţa umană, pentru a răspunde la întrebările sale existenţiale fundamentale″.
Participant
