Organizat încă din anul 2003, pelerinajul la Mânăstirea Sainte-Odile a avut anul acesta, pentru prima dată, un caracter ecumenic, reunind deopotrivă tineri catolici, protestanți și ortodocși, fiecare dând mărturie pentru crezul său. Prezența tinerilor ortodocși a fost una activă, atât la nivelul organizării, cât și la cel al participării la pelerinaj, cu toții mărturisind la final că a fost o experiență ˮdin care au avut multe de învățatˮ.
Tema aleasă – Botezul – a fost una recurentă în discuțiile și cuvântările ce s-au desfășurat pe tot parcursul celor două zile.
Sâmbătă dimineața (18 aprilie), pelerinii – în jur de 200 de persoane – organizați în mai multe grupuri, au pornit pe jos din fața bisericii protestante Saint-Thomas din Strasbourg, ajungând spre seară la Rosheim, unde aveau să înnopteze. Traseul a continuat duminică, cu urcușul către mânăstirea închinată sfintei Odilia (altitudinea 750 m).
Programul pelerinajului a prevăzut ca fiecare grup confesional să își organizeze și propria rugăciune, pentru a rămâne fidel tradiţiei sale. Slujba ortodoxă (Obedniţa) fost săvârşită de părintele Daniel Escleine, iar cântările au fost asigurate de un grup de doctoranzi români din Strasbourg. Obiectivul pelerinajului, prin tema propusă, a fost acela de a se ajunge la o înţelegere a diferențelor prin efortul depus împreună, prin cunoaştere şi deschidere binevoitoare, căci nu putem avansa pe drumul dialogului decât învăţând unii de la alții.
*
Loc de pelerinaj şi de reculegere, dedicat Sfintei Odilia (Otilia), patroana spirituală a Alsaciei, mânăstirea reprezintă astăzi unul din obiectivele cele mai vizitate din Franţa. Ea a fost fondată la sfârşitul secolului al şaptelea.
Odilia (Otilia), fiica ducelui Etichon (sau Adalric) al Alsaciei, s-a născut oarbă. Respinsă de tatăl său din acest motiv, fetiţa a fost o vreme ascunsă într-o mânăstire din Burgundia, dar a fost redescoperită şi recunoscută de Etichon la vârsta adolescenţei, mai precis după botezul ei, întrucât tânăra a început să vadă chiar în momentul primirii Tainei. Ducele, cuprins atunci de remuşcări, îi va cere iertare fiicei sale şi-i va împlini singura dorinţa pe care aceasta şi-a exprimat-o : de a fonda o mânăstire pe locul în care s-a petrecut minunea. Aşa a fost înfiinţată mânăstirea Hohenbourg, a cărei primă stareţă va fi chiar Odilia. Edificiul a cunoscut multe transformări de-a lungul veacurilor, devenind astăzi una din cele mai cunoscute lavre din Occident.
Diana Tătaru
